"mio medicina"

da li se sjećaš onog zagrljaja... neznam više dal je to bio prvi ili treći... ma čisto onaj kada si me željama vukao ka sebi da sam ti čak i kucanje srca osećala... e taj... taj bi mi sada trebao zagrljaj... a jel se sjećaš onoga poljupca...znam... znam da ih je bilo... pa bilo... ali znaš, znaš onaj gdje si mi nježno... sasvim tanano najavljivao... pa navaljivao... taj... jedino taj bi me poljubac sada smiriti mogao... i kada si mi uz vrat šaputao... tačno... i toga je bilo više nego bezbroj puta... nego onaj put... e taj... što ti sad uz misli šeta... kad mi je koža drhtala i na samu pomisao... e takvo bi me šaputanje na samo tren pobjedilo...

oare-ți aduci aminte de-acea-mbrățișare... nu... nu mai știu daca era prima sau a treia... era aceea când prin dorință mă trăgeai spre tine încât bătaia inimii eu ți-o simțeam... o astffel... o astfel de îmbrățișare-aș vrea acum... dar oare îți aduci aminte de-acel sărut... știu... știu că au fost... și-au tot fost... multuțe... dar știi, acela... când foarte tandru... și foarte dulce m-anunțai... ș-apoi „săreai”... da, cu un acelaș sărut m-ai putea liniștii acum... și când îmi șopteai lin pe gât... exact... și astfel de momente au tot fost... dar știi... acea dată... la care te gândești acum când pielea-mi tresărea la simplul gând... astfel de șoapte... doar ele m-ar putea învinge...